Goji (sau ”cătina de garduri”)
Cătina de garduri (Lycium barbarum, Lycium chinense) este numele comun a două specii foarte apropiate din genul Lycium.
Mai este cunoscută și sub numele de goji și face parte din familia Solanacee.
Originar din Tibet, arbustul de goji are ramuri spinoase, cu fructe bogate în vitamine.
Este o specie decorativă prin: port, fructe, frunze, flori.
Frunzele de goji sunt oblong-lanceolate sau lanceolate, lungi de 2-6 cm, cu o codiță de 0,5-2 cm lungime.
Înflorește în august, fructele sunt de formă ovoidă sau oblongă, de 1-2 cm lungime, de culoare roșie-portocalie.
Fructele se coc în luna octombrie.
Lăstarii (lujerii) sunt erecți sau arcuiți, de culoare cenușie sau gălbuie și prezintă spini.
Goji este o specie rezistentă la ger și secetă; preferă solurile fertile (bogate în humus), bine drenate, profunde, jilave și afânate, dar vegetează bine și pe soluri compacte-grele (argiloase), lutoase, calcaroase (cu carbonați).
Este o plantă ce preferă locurile însorite (temperament de lumină).
Pentru înființarea culturii de goji, este bine să ținem cont de câteva aspecte. Astfel, locul de plantare trebuie să beneficieze de cel puțin 8 ore de soare într-o zi, deoarece goji iubește soarele și se dezvoltă cel mai bine doar în prezența lui. Vor fi evitate zonele umbroase sau în care există prea multă umiditate.
Terenurile recomandate pentru o cultură de goji sunt cele nisipoase, calcimorfice, lutoase sau brune. Din punct de vedere al pH-ului, o plantație de goji are nevoie de un sol cu un pH de 7,1 – 7,5.
Plantarea se face în perioada de repaus vegetativ (toamna-primăvara) dacă solul nu este înghețat și în aer avem temperaturi peste 5°C.
Pentru plantarea în grădină distanța de plantare recomandată este de 1,5 m între rânduri și 1 m între plante.
Înainte de operațiunea de plantare este recomandată mocirlirea rădăcinilor.
Planta se fixează în centrul gropii, peste rădăcini punându-se pământ mărunțit, tasându-se ușor pentru a scoate aerul fără a răni rădăcinile.
Se va fixa un tutore care să susțină planta câțiva ani până se va putea susține singură.
După plantare, goji trebuie irigat indiferent de nivelul de umiditate din sol, principalul rol al acestei irigări fiind de a elimina camerele de aer rămase în sol după tasare și de a asigura astfel contactul direct al solului cu rădăcinile.
Pentru a stimula dezvoltarea rădăcinilor în primul an de plantare, dacă nu plouă des, pot fi necesare 3 irigări pe lună, până toamna.
După 2 ani de la plantare, goji suportă bine seceta, însă pentru o producție ridicată de fructe este bine să se realizeze 2 irigări pe lună.
Este posibil ca arbustul să intre pe rod chiar din al doilea an de la plantare, însă va începe să fie productiv după 3-4 ani.
Goji poate fi cultivat sub formă de tufă sau pom.
Cultivarea sub formă de tufă
Cultura sub formă de tufă presupune o distanță mărită între plante pe rând, pentru prevenirea suprapunerii ramurilor.
Cultivat sub forma de tufă, planta de goji necesită mai puține tăieri de rărire, iar recoltarea se poate face manual. Producția este mai mare decât la plantațiile realizate sub formă de pom.
Această metodă de cultură necesită atenție mărită pentru a nu se pierde fructele care ating solul.
Cultivarea sub formă de pom
Cultivarea sub formă de pom presupune o înălțime maximă de 2 m a plantei, pentru ușurarea accesului la ramurile superioare si pentru tăierile de rărire și culesul fructelor.
Distanța între etajele plantei trebuie să fie de 40-60 cm pentru a se asigura aerisirea ramurilor și pătrunderea razelor solare la toate părțile plantei.
Indiferent de forma aleasă, tufă sau pom, se recomandă eliminarea ramurilor neproductive, ce consumă inutil resursele plantei.
Tăierile de ramificare reprezintă cheia succesului în dezvoltarea unei plantații goji.
În primul an, planta va ajunge la o înălțime de circa 70 cm, moment în care se va tăia vârful tulpinii principale, pentru a stimula creșterea ramurilor. Tăierile se vor limita la doar 3-4 ramuri, dintre care se va alege una principală, pentru următorul an.
În următorul an, ramurii alese ca tulpina principală i se vor aplica din nou tăieri la vârf, pentru a stimula o nouă ramificație.
Tăierile de ramificare se recomandă a fi realizate primăvara devreme, când planta este în repaus vegetativ, iar plantele ornamentale se pot tunde și vara în iunie. Pentru o bună ramificare plantele tinere se pot ciupi.
