CULTURA CEPEI DIN ARPAGIC
PREGĂTIREA SOLULUI
Pregătirea solului este un aspect care necesită multă atenţie, operaţiunea fiind în general înţeleasă ca însemnând crearea unui pat germinativ sau de plantare.
Solul trebuie să fie suficient de uscat.
Pregătirea solului prea umed are ca rezultat un pat de plantare prea dur şi plin de bulgări de pământ. Rezultatul este o acoperire insuficientă a materialului de plantare cu sol afânat. În plus, bulgării pot cauza probleme semnificative la recoltare.
Cele mai bune soluri pentru cultura de ceapă sunt cele uşoare sau mijlocii, cu textură nisipo-lutoasă, cu o capacitate optimă de reţinere a apei.
Solul trebuie să fie însorit, fertil şi cu reacţie neutră, fără să formeze crustă la suprafaţă.
ROTAŢIA CULTURILOR
Rotaţia culturilor reprezintă unul dintre elementele cheie ale oricărei agriculturi de succes,chiar şi în legumicultură.
Rotaţia culturilor este cea mai simplă operaţiune pentru a produce recolte sănătoase fiind o practică de cultivare a diferitelor specii de plante pe suprafeţe diferite în fiecare an.
RECOMANDĂRI DE CULTURI PREMERGĂTOARE
Cele mai bune culturi premergătoare recomandate pentru ceapă sunt solanaceele (roşii, cartofi, vinete sau ardei).
Important!
Trebuie avut în vedere faptul că fasolea, mazărea, rădăcinoasele precum morcovi, pătrunjel, păstârnac sau ţelină, nu sunt considerate bune premergătoare pentru cultura de ceapă.
PLANTARE
Arpagicul poate fi plantat de îndată ce condiţiile de sol şi meteorologice permit acest lucru, primăvara devreme.
Important!
Plantarea în timp util este recomandată pentru a putea recolta timpuriu.
Plantatul se face în perioada 10-20 martie, cu 7 rânduri pe strat, distanţate la 15 cm, la o adâncime de 1,5-2,0 cm.
Imediat după plantare, arpagicul se acoperă cu pământ bine mărunţit şi solul se udă bine, pentru ca arpagicul să prindă rădăcini.
În anii în care condiţiile climatice permit, plantarea este uneori efectuată cât mai devreme, în luna februarie.
Arpagicul nu este foarte sensibil la îngheţ, astfel că în caz de îngheţ nocturn după plantare, dacă acoperirea cu sol este realizată în mod corespunzător, arpagicul nu va avea de suferit.
COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR
O atenţie deosebită trebuie acordată combaterii bolilor şi dăunătorilor.
Cele mai întâlnite boli în cultura cepei sunt: mana, alternarioza, putregaiul cenuşiu, putregaiul alb etc.
Pentru combaterea chimică pot fi folosite următoarele fungicide:
CAPTAN 80 WDG = 0,15% sau
ORTIVA TOP = 0,1% sau
RIDOMIL GOLD MZ 68WG = 0,25% sau
AMISTAR = 0,075 – 0,1% sau
DITHANE M45 = 0,2%.
Dintre dăunătorii cei mai importanţi care produc pagube mari culturii de ceapă din arpagic sunt: musca cepei, tripsul, nematozi, etc.
Pentru combaterea acestora pot fi folosite următoarele insecticide:
MAVRIK 2F = 0,05% sau
KARATE ZEON = 0,02% sau
MOSPILAN 20 SG = 0,02% (perioada optimă de aplicare a tratamentelor este atunci când plantele de ceapă au 2-4 frunze).
Important!
Ceapa verde, destinată consumului, nu se tratează.
Pentru erbicidarea culturii de ceapă se folosesc următoarele erbicide:
DUAL GOLD 960EC = 1,0 l/ha (preemergent) sau
STOMP AQUA = 1,5 – 4,0 l/ha (preemergent) sau
SHARPEN 33EC = 4,0 – 5,0 l/ha (preemergent sau postemergent până la 2-3 frunze).
Posibilităţile de prăşit depind de sol şi de condiţiile meteorologice.
Prăşitul este posibil din momentul în care rândurile sunt vizibile în mod clar, până când frunzele nu au crescut atât de mult încât să nu existe suficient spaţiu.
Buruienile tinere pot fi îndepărtate prin prăşit.
RECOLTARE
După ce ceapa a crescut şi nu mai are loc formarea unor frunze verzi noi, bulbul va creşte în dimensiune.
Când aproximativ 50% din frunze s-au uscat şi ceapa are o membrană galbenă-brună uscată, care acoperă bulbul, este timpul să se înceapă recoltarea.
După recoltare, ceapa se lasă câteva zile pe teren, în şiruri sau grămezi mici, pentru a se usca, apoi bulbii se adună se curăţă de frunze, se sortează şi se depozitează, în locuri uscate şi răcoroase.
