Stropirea pomilor fructiferi

Stropirea pomilor fructiferi este una dintre cele mai importante lucrări realizate într-o livadă sau grădină, indiferent de dimensiunile acesteia.

Stropirea se realizează de obicei în aceeaşi etapă cu tăierile de rodire (primăvara), dar şi în alte perioade din an şi asigură sănătatea pomilor şi o producţie bună, corespunzătoare potenţialului fiecărui soi.

În funcţie de etapa de vegetaţie în care se realizează (primăvara sau toamna, după căderea frunzelor), aplicarea tratamentele fitosanitare are rol preventiv sau de ameliorare a bolilor provocate de dăunători.

Prevenţia este însă esenţială, pentru că astfel de boli, odată instalate, pot aduce pagube însemnate în livadă sau grădină, sau pot compromite definitiv producţia de fructe.

SFAT PRACTIC:

Pentru majoritatea soiurilor de pomi fructiferi, numărul mediu al tratamentelor aplicate într-un an este de 5, destul de multe, dar perfect justificate, având în vedere faptul că schimbările de anotimp favorizează apariţia de noi boli şi dăunători.

Un tratament eficient trebuie să ţină cont de anotimp şi de cât de favorabile sunt condiţiile meteo în ziua aleasă pentru aplicare.

Stropirea pomilor fructiferi este necesară în mai multe etape:

primăvara, înainte de înflorire;
toamna, în perioada de repaus vegetativ şi după căderea frunzelor;
la finalul lunii februarie sau când condiţiile meteorologice arată că iarna este pe sfârșite;
în sfârşit, de-a lungul perioadei de vegetaţie.

Majoritatea pomicultorilor consideră perioada cuprinsă între finalul lunii februarie şi începutul lunii martie ca fiind momentul cel mai favorabil pentru tratamentele fitosanitare (primul tratament din an).

Substanţele necesare se aplică prin stropire imediat după tăierea pomilor, aceasta perioadă fiind aleasă pentru temperaturile foarte bune, de aproximativ 5°C, care favorizează un start corespunzator al plantaţiei.

Stropirea pomilor fructiferi se realizează în condiţii meteo normale, care împiedică îngheţarea soluţiei folosite – într-o zi cu temperaturi pozitive şi fără precipitaţii sau vânt putrernic.

Alegerea substanţelor potrivite pentru stropirea pomilor este influenţată de specie, etapa de vegetaţie, vârsta plantaţiei, condiţiile climatice specifice zonei în care se găseşte livada sau grădina şi rezerva de boli şi dăunători.

SFAT PRACTIC:

Pentru o informare cât mai corectă, pomicultorii pot solicita o analiza a bolilor şi dăunătorilor din zonă, în aşa fel încât tratamentele aplicate să fie cele recomandate.

Principalele substanţe folosite de obicei pentru tratamentele fitosanitare (insecticide şi fungicide) sunt:

substanţele pe bază de cupru (folosite pentru stropirea albastră)
substanţele pe bază de ulei horticol (folosite în etapele următoare)

Substanţele cuprice nu trebuie amestecate niciodată cu cele pe bază de ulei horticol, motiv pentru care, după prima stropire albastră (cu zeamă bordeleză sau alt insecticid din aceeaşi categorie), următorul tratament nu trebuie aplicat mai devreme de cel puţin o săptămână.

Cele mai cunoscute pericole care împiedică dezvoltarea normală a pomilor fructiferi sunt:

Rapănul, care apare pe frunze şi fructe, pe care le atacă în toate perioadele de vegetaţie; fructele sunt deformate şi se ajunge la căderea lor prematură;
Făinarea, vizibilă pe muguri, lăstari, frunze şi uneori chiar la nivelul fructelor. Evoluţia acestora este oprită şi sunt invadate de o pâslă de culoare albă, care duce la uscarea şi căderea acestora;
Focul bacterian se manifestă prin înnegrirea, ofilirea şi căderea florilor pomilor fructiferi;
Bolile de depozit (diverse tipuri de putregai) pot cauza pierderi majore la nivelul producţiei de fructe;
Pătarea albă a frunzelor de păr, o afecţiune favorizată de căldură şi umiditatea ridicată, care atacă şi compromite fructele;
Pătarea roşie a frunzelor de vişin şi cireş, care poate conduce la pierderea completă a frunzelor pomilor;
Cei mai întâlniţi dăunători ai pomilor fructiferi sunt: viermele (merelor, cireşelor, prunelor), păduchele din San Jose, păduchele verde, puricele melifer, molia fructelor, păduchele negru al cireşului, acarianul roşu al pomilor, viespea neagră a prunului.

Stropirea pomilor fructiferi şi a viţei-de-vie se realizează cu ajutorul unei pompe de stropit manuale, a unui atomizor sau pulverizator.

Alegerea celor mai potrivite echipamente şi ustensile depinde de suprafaţa livezii, a plantaţiei de viţă-de-vie sau a grădinii.

Principala metodă de aplicare a tratamentelor fitosanitare este stropirea prin intermediul echipamentelor de pulverizare terestre (pompă de stropit sau atomizor), prevăzute cu sisteme de agitare a soluţiei din rezervor. Acestea asigură o îmbăiere completă şi eficientă a întregii plantaţii, evitând însă scurgerile care pot afecta solul.

După folosirea completă a soluţiei de stropit, atât ambalajele din care provine produsul, cât ţi pompele folosite în livadă trebuie clătite bine cu apă.

Este important ca substanţele utilizate în tratamentele fitosanitare să nu ajungă pe sol sau în apă.

Tipuri de tratamente pentru pomii fructiferi, primăvara

Tratamentul de primăvară

Acesta este aplicat, iniţial, înainte de înmugurire, apoi în următoarele etape de vegetaţie (înmugurire, formarea fructului etc.).

Tipul de substanţe şi concentraţiile recomandate depind în mare măsură de specia pentru care se doreşte realizată stropirea.

Alte stropiri, de-a lungul perioadei de vegetaţie:

după tăierea pomilor, se realizează o stropire cu insecticid şi ulei horticol;
stropirea realizată după căderea a mai mult de jumătate dintre florile pomilor fructiferi

Cele mai cunoscute specii pentru care se realizează tratamente fitosanitare, la noi în ţara, sunt mărul, părul şi prunul.

Schemele de tratament sunt personalizate şi trebuie să ţină cont de recomandările specialiştilor, dar au şi câteva elemente în comun, boli ca rapănul sau făinarea fiind comune.

SEMINȚOASE

MĂR

Primul tratament se aplică în a doua parte a lunii martie, când 10-15% din mugurii florali sunt dezmuguriți (bracteele sunt distanțate și la vârf se vede ușor culoarea verde-argintiu)