Toamna, tăierile se vor executa după căderea frunzelor și înainte de apariția temperaturilor negative, iar primăvara, tăierile se vor efectua înainte de înmugurire, când temperaturile sunt pozitive.
Lucrările de tăiere la MĂR şi PĂR
Cunoaşterea particularităţilor de creştere şi fructificare a soiurilor de măr face posibilă aplicarea unor tehnologii diferenţiate, de la tăieri aplicate în general, la tăieri diferenţiate pe grupe de soiuri şi chiar pe fiecare soi în parte. Executarea corectă a tăierilor trebuie să aibă în vedere atât particularităţile tipului de fructificare, care variază de la o grupă de soiuri la alta, cât şi o bună cunoaştere a ramurilor de rod.
Pentru a efectua o tăiere corectă la măr, trebuie să avem în vedere tipul de fructificare. Astfel, tipul 1 de fructificare, numit spur, care cuprinde soiurile cu creştere slabă şi strânsă, impune o tăiere mai lungă. Pomii care prezintă formațiuni scurte, de tip spur, au nevoie de mai puține intervenții. Coroanele acestor pomi, pe rod, sunt mai dese.
Odată cu tăierea de fructificare aplicată semischeletului (ramurile de semischelet cu grosimea de până la 5 cm, lungimea 50-80 cm, îmbracă scheletul și poartă pe ele ramurile de rod, distanța normală între ramurile de rod fiind de 10-20 cm), se fac şi tăieri asupra ramurilor de rod:
• ramurile nepurtătoare de muguri floriferi nu se taie.
• ramurile purtătoare de muguri floriferi se taie diferit:
– ţepuşele nu se taie, ele asigurând recolta
– nuieluşele nu se taie, având un mugure de rod în vârf
– mlădiţele se răresc la 2-4 muguri floriferi
– vetrele de rod care au fructificat 4 ani la rând se simplifică, tăindu-se deasupra unei ţepuşe.
Cu cât încărcătura de muguri floriferi este mai mare şi creşterile vegetative mai mici se fac tăieri mai intense.
Ramificaţiile de rod care au fructificat de mai multe ori se scurtează prin tăieri deasupra unei formaţiuni apropiată de bază. Se scurtează în zona lemnului ramurile de doi ani, astfel încât să se obţină o ramificare moderată.
De asemenea, se taie ramificaţiile mai depărtate de bază şi cele epuizate cu început de uscare. În anii cu rod bogat, tăierile de regenerare a formaţiunilor de rod sunt mai intense. La începutul lunii iunie, după căderea fructelor, când acestea au 20-25 mm, se face normarea încărcăturii de rod. Se vor elimina din pom fructele mici, deformate, lovite, atacate de boli şi dăunători. Se răresc fructele la 10-15 cm între ele pe ramura de semischelet şi se păstrează doar un fruct, maxim două pe bursă (formaţiune de rod la măr). Cu aceasta ocazie se vor elimina şi lăstarii lacomi (lăstari vegetativi fără rod) care cresc mai ales în partea superioară a ramurilor şi spre vârful coroanei.
Important!
Nu se vor tăia formaţiunile de rod tinere, pintenii, ţepuşele, smicelele sau nuieluşele şi nici vetrele de rod tinere.
În schimb, cele care au rodit de 3-4 ori se taie deasupra unei ţepuşe ori pinteni apropiaţi de bază. În acelaşi timp, nu se scurtează ramurile de un an, care au crescut după tăierea de regenerare a semischeletului.
Lucrările de tăiere la PRUN
În ceea ce priveşte prunii, vorbim despre o tăiere pentru rărire, atunci când ramurile sunt prea dese.
Pomii tineri formează ramuri lungi care se garnisesc cu muguri de rod.
Aceste ramuri nu se scurtează indiferent de lungime ci se lasă să fructifice.
Tăierile la pomii tineri au ca scop:
• să favorizeze creşterea şi garnisirea coroanei cu formaţii de rod cât mai devreme.
• să scurteze la maxim timpul intrării pe rod.
Ramurile anuale crescute (în special cele de prelungire) se scurtează maxim 20-30% atunci când acestea depăşesc lungimea de 60-70 cm.
Ramurile mixte, cu lungimi medii (30 cm) nu se scurtează.
Tăierile se vor executa după căderea frunzelor şi până la înmugurire când condiţiile climatice permit.
Tăierea ramurii se face în cep, la 20 cm de la bază, pentru a împiedica pătrunderea moniliozei în ramura mamă. Nu se taie ramura de la inel (de la bază)!
Cele mai bune perioade de efectuare a tăierilor sunt perioadele de vegetaţie când ramura se vindecă mai uşor.
Primele tăieri se aplică la sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie, când se elimină lăstarii care tind să devină prea viguroşi şi încep să formeze lăstari anticipaţi. Aceştia se taie la 4-5 frunze. Tot acum se poate face şi o normare a încărcăturii de rod prin tăiere.
O altă tăiere se poate face după recoltarea fructelor când se vor elimina ramurile prost plasate în coroană şi se reduc ramurile de semischelet îmbătrânite.
Important!
După fiecare tăiere aplicaţi un tratament cu fungicide contra moniliozei.
Tăierile la CIREȘ şi VIȘIN
La cireş şi vişini se fac tăieri de rărire în zona terminală a ramurilor de schelet. La unele soiuri, ramurile lungi trebuie scurtate la 70-80 de cm. Ramurile plete, specifice anumitor soiuri, provenite din creşteri anuale mai subţiri şi relativ lungi, trebuie scurtate prin tăieri în punctele unde apar ramificaţii laterale sau unde există ramuri buchet, care au muguri vegetativi în vârf. Tăierea se face la o ramură buchet, situată cât mai aproape de baza ramurii plete. Ramurile plete care nu au ramificaţii se taie de la bază. Ramurile buchet nu se taie. Buchetul de mai (ramura buchet) are 1-10 cm, trăiește 5-10 ani și se prelungește anual cu 0,5-1,5 cm, fiind cea mai importantă ramură de rod. La recoltarea fructelor trebuie avut grija ca buchetele să nu fie rupte. Ramura pleată (pletoasă) se întâlnește la vișin și la un număr mic de soiuri de cireș având o lungime de 70-90 cm. Creșterea de un an, dinspre vârf, are 15-20 cm lungime pe ea găsindu-se numai muguri floriferi laterali și un mugur vegetativ în vârf. După 5-6 ani de fructificare, ramura pleată se usucă și trebuie tăiată.
În general, tăierile la cireş şi vişin se pot face şi în verde şi în perioada de repaus, dar nu se fac în timpul iernii, mai ales în zilele geroase.
Lucrările de tăiere la CAIS
Se elimină lăstarii slabi şi se scurtează cei viguroşi. În anii cu un rod mai puţin bogat, se aplică tăieri de rărire numai în interiorul coroanei. În anii fără rod se fac tăieri de reducere a scheletului cu ¼ din lungime şi a semischeletului cu ⅓ – ½ din lungime. Ramurile mijlocii, lungi şi cele anticipate se degarnisesc după câteva fructificări, astfel încât se impun tăieri repetate ale semischeletului. Prin tăieri se va stimula formarea de ramuri mijlocii şi lungi (acestea nu se scurtează) pentru a fructifica. Lăstarii viguroşi care încep să emită anticipaţi se scurtează la 4-5 frunze. Tăierile se fac în cepi de 20-25 cm.
Nu se taie ramurile buchet, ele se epuizează după 1-2 fructificări şi apoi se taie ramurile care le poartă.
Lucrările de tăiere la PIERSIC
La piersic tăierile se fac în mod obligatoriu în fiecare an, pentru a rări ramurile mixte laterale şi pentru a le elimina pe cele cu poziţie verticală sau inferioară din coroană. Ramura mixtă e cea mai valoroasă ramură de rod la piersic, tăierea ramurilor mixte făcându-se la aprox. 20 cm. Se vor elimina toate ramurile mixte care au rodit în anul precedent, ramurile salbe (sunt subțiri și prezintă numai muguri floriferi, cu excepția mugurului din vârf care e vegetativ) şi cele anticipate. Tăierile se fac în cep pentru a asigura lemn de înlocuire pentru anul următor şi pentru a preveni pătrunderea moniliozei.
Ramurile mixte foarte lungi se scurtează la 60 cm. La începutul verii, lăstarii viguroşi care încep să emită lăstari anticipaţi se vor elimina din coroană prin tăierea în cep lung.
Important!
La cais şi piersic tăierile se vor executa aproape de înmugurire.
DICȚIONAR
Coroana pomilor este partea de tulpină situată deasupra trunchiului.
Aceasta este compusă din:
• axul coroanei
• săgeata (ramura anuală care prelungeşte axul coroanei)
• ramuri multianuale care formează scheletul
• semischeletul pomilor
• ramuri anuale (vegetative şi de rod)
• muguri (vegetativi şi de rod).
Ramurile de schelet (ramurile principale) sunt ramificaţiile axului (de ordinul I), din care iau naştere ramurile de ordinul II; acestea, la rândul lor, formează ramurile de ordinul III ş.a.m.d.
La soiurile de măr de tip columnar, ramificaţiile principale (pornite din ax) sunt scurte şi groase.
La pomii viguroşi, ramurile de ordinul I se numesc braţe sau şarpante, iar cele de ordinul II – subşarpante.
Când pomii sunt maturi, aceste ramuri sunt viguroase, conice şi longevive, formând o adevărată osatură a pomului.
Cu timpul, însă, pe aceste ramuri se formează ramurile de semischelet şi de rod, creându-se astfel o rezervă de muguri suplimentari.
Ramurile de semischelet sunt ramuri multianuale (2-6 ani) care se formează la început pe ax, apoi pe ramurile principale ale coroanei. Ele sunt subţiri şi încărcate cu multe ramuri anuale, vegetative şi de rod.
Ramurile vegetative sunt mai groase (peste 15 mm) şi mai lungi (peste 70 cm) decât ramurile roditoare. Acestea, cu timpul, se transformă în ramuri de semischelet. Ramurile vegetative, în evoluţia lor, ramifică şi formează noi ramuri, ale căror vigoare şi denumire sunt date de poziţia iniţială a mugurilor.
Aceste ramuri sunt:
• ramuri terminale sau de prelungire, care iau naştere din mugurii terminali (din vârf);
• ramuri laterale, formate din mugurii laterali;
• ramuri concurente, formate din primii muguri laterali subterminali.
Din mugurii de la baza ramurilor groase se formează ramurile lacome. Acestea cresc vertical, sunt viguroase şi prezintă multe ramuri anticipate, adică ramuri fiice formate în acelaşi an cu ramura mamă.
Ramurile anticipate se formează mai mult la pomii tineri şi la pomii la care s-au aplicat tăieri de regenerare.
Clasificarea ramurilor anuale după poziţie:
• terminale;
• laterale;
• concurente;
• anticipate;
• lacome.
Ramurile roditoare sunt creşteri de un an, cu muguri dispuşi solitar sau în grupuri (2-6 muguri în grup), lungi de 3-30 cm (mai rar 50-70 cm) şi groase de 10 mm. În primii ani de livadă, unele soiuri de pomi diferenţiază o mare cantitate de muguri de rod pe ramurile lungi, care, ulterior, devin ramuri de semischelet sau de schelet. Această însuşire se manifestă mai ales la soiurile precoce de măr şi păr altoite pe portaltoi de vigoare slabă şi mijlocie.
Pintenul este ramură anuală de 0,5-0,6 cm lungime, nepurtătoare de rod, care prezintă în vârf un mugure vegetativ.
Smiceaua este o ramură anuală de 10-30 cm lungime, nepurtătoare de rod, cu mugurele terminal şi cei axilari, vegetativi.
Ţepuşa este o ramură de rod scurtă, asemănătoare pintenului, cu un mugure de rod (mixt) în vârf. Ţepuşa este caracteristică soiurilor de măr spur.
Nuieluşa este o formaţiune fructiferă de 10-30 cm lungime, cu un mugure de rod în vârf şi cu muguri vegetativi laterali.
Mlădiţa este o ramură de rod propriu-zisă cu o lungime de 10-60 cm lungime. Prezintă în treimea superioară (în vârf şi lateral) 2-20 muguri micşti, iar în treimea mijlocie şi bazală numai muguri vegetativi.
Buchetul ramificat este o formaţiune scurtă (2-3 ani), cu un mugure vegetativ în vârf şi 3-5 grupuri de muguri (vegetativi şi floriferi) dispuşi în spirală pe un ax scurt. Într-un grup se găsesc 2-3 muguri, dintre care unul este vegetativ central, care-i asigură ramificarea şi doi floriferi care formează flori şi fructe.
